Mi-ai zis de multe ori
draga mea:
„Tu-nu-mă-înțelegi!”
Imperfecțiunea mea, și poate și a ta,
stă în imposibilitatea de a-l înțelege
pe celălalt.
Mi-ai șoptit vina la ureche:
„Tu-nu-vrei-să-mă-înțelegi!”
Să fie oare lipsa voinței
cauza imperfecțiunii mele?
Îmi spui mai mereu:
„Dacă-tu-m-ai-înțelege-am-fi-perfecți!”
Iubito, dacă te-aș vedea așa cum ești,
dacă m-ai vedea așa cum sunt…
cu siguranță… lumea ar fi prea simplă.
Ar fi o doar singură lume.
O lume fără iluzii…
fără ceață, fără nuanțe…
căci ne-am cunoaște, în sfârșit,
pe noi înșine.
Prin celălalt.
Am fi mai fericiți?
Ne-am iubi mai mult?
Iubito, mă iubești?
