Îmi deschizi ușa
și mă primești în visele tale
ce par o cale spre fericire.
Mă săruți, pofticios
cu buzele-ți divine.
Mă simt într-o cu totul altă lume,
oprit, în timp.
Mă răpești vanității cu care mă hrănesc.
Vreau… să mă amăgești.
Vreau… să-mi pierd simțul realității.
Mă încolăcești cu trupul și dragostea ta,
plătită cu speranțe… acum și apoi
îmi anihilezi simțurile
și visele.
Ești doar tu, cu mine.
Aici, acum, în mintea mea
care te vrea, doar pe tine.
Ești, în definitiv, un suflet
neprețuit.
