În timpurile acelea eram precum doi magneți,
atrași unul de altul… parcă lipiți,
unul în altul… uniți,
nedespărțiți.
Simțeam în suflet o senzație,
în inimă, o vibrație,
mintea-mi era pătrunsă de o divină inspirație,
eram convins că sunt în a îngerilor grație!
Dar într-o zi, la o răspântie,
un simplu și cinic calcul pe o foaie de hârtie,
a vrut farmecul iubirii să-l împrăștie
și să ne-arunce visele-n pustie…
Cu litere de tipar, îngroșate, scria
c-am așa:
că, cei doi, n-ar trebui să se atragă,
că nu se cuvine,
că nu se poate,
că legătura nu ar ține,
că ar fi mai bine… altfel,
că era planificat cum deja se știe…
Circuitul magnetic al atracției, se voia întrerupt.
Contactul dintre noi, se voia desfăcut.
Îți mai amintești iubito
cum am călătorit prin iubire,
…amândoi, incognito?
