Pe treptele scărilor,
ne iubeam, ascunși privirilor,
în tăcerea buzelor,
sigilate de frica timpurilor.
Pe treptele scărilor,
ne vorbeam, ascunși urechilor,
rostind vorbele iubirilor,
ce le sunt date muritorilor.
Pe treptele scărilor,
ne-atingem, ascunși simțurilor,
simțindu-ne căldura sufletelor,
înghețate de frica trădărilor.
Pe treptele scărilor,
visam, visul viselor,
crezând în finalul poveștilor
de dragoste și dor.
