M-am ascuns și am privit cu frică,
către tine.
Cu frică și cu speranță.
Tremurând,
sufletul mi se îmbucura,
încurajat de ceva misterios.
Deveneam încet, încet
un Erou gata să se măsoare
cu orice putere de pe Lume.
Brusc ai ridicat ochii
și m-ai privit.
Speranța a rămas,
însă colega ei,
frica,
parcă nu mai avea limite.
Și cât stătusem de vorbă cu ea
și cu… mine!
Mi-am mutat rapid privirea într-alt loc,
încercând să nu mă dau de gol.
Am simțit fiorul privirii tale
ca un iceberg
în tot corpul
și apoi o căldură plăcută
îmi inundă fața.
Doamne, ce plăcere…
Te simțeam în mine,
violându-mă.
Cu un ancestral instinct de mascul
simțeam o dorință înnebunitoare
de a te pătrunde la rându-mi.
Doream să-ți resist
și să mă predau,
în același timp.
Ce fior…
Mi-am îndreptat, falic, privirea
și te-am pătruns,
brutal,
gentil
și amenințător,
în albastrul irișilor
ce-ți înfrumusețează ființa.
Ai încercat să reziști pentru o clipă
sfidându-mă voluptuous.
Tensiunea din mine creștea
și parcă toate celulele corpului meu
se răzvrăteau chinuindu-mă.
Dar ai cedat…
Am simțit ca și cum aș fi câștigat o bătălie.
Însă tu n-ai capitulat.
Căci mai apoi ai câștigat războiul.
M-ai cucerit!
