Stelele, cele ce sunt agățate pe cer,
de un Dumnezeu liber,
ce trăiește cu adevărat,
minunat,
fără de reguli și granițe,
în disprețul celor ce viețuiesc în temnițe,
sunt precum visele mele.
Nu le văd clar…
când gândul mi-e amar.
Atunci, întotdeauna,
le pierd urma.
Le văd strălucitoare
când îmi las gândul liber…
spre tine să zboare.
E ca și cum tu, iubito, ai agăța
visele tale, de viața mea.
Ești un fel de Dumnezeu,
doar al meu.
