Am știut iubito că suntem la capăt de drum,
Când nu mi-ai mai zâmbit în dimineața aceea.
Într-o clipă, am simțit cum iubirea noastră s-a făcut scrum,
Cum lumea s-a schimbat, cum a devenit mai rea.
Am știut iubito că vraja s-a destrămat,
Când buzele tale nu au mai răspuns sărutului meu.
Brusc, vălul euforic, în care eram înfășurați, s-a evaporat
Și iubirea noastră a devenit o biată piesă de muzeu.
Am știut iubito că vom redeveni… banali,
Atunci când privirile noastre nu s-au mai întâlnit.
Nu am mai fost unul pentru altul atât de… speciali,
De atunci, de când sufletele noastre, unul de altul… au fugit.
Am știut iubito că visul nostru va deveni o… amintire
Când, după un timp, cărările pașilor noștri nu s-au mai intersectat.
Dar nu știam cât rău poate face o rătăcire,
Atât rău, încât ritmul inimilor noastre să poată fi vreodată… uitat.
