Privesc încrețiturile pielii tale… dintre sâni,
Și-un fior de căldură îmi trece prin corp.
Nu mai suport împlinirea iubiri-mi s-o tot amâni,
De parcă îndărătnicia ta ar fi un fel de anticorp
Ce te protejează de invazia inevitabilă
A celulelor mele, ce caută să se împreuneze
Cu celulele tale, într-o manieră remarcabilă
Și care, mândre, nu vor ezita cu cucerirea ta să se împăuneze.
Văd în încrețiturile pielii tale, oriunde ar fi ele,
Un semn, un mesaj, o ademenire, o chemare.
Număr zilele, orele, minutele, secundele și miimile…
Până la explozia instinctelor primare,
Ce ne va împroșca corpurile cu sânge impregnat cu iubire
Și ne va acoperi cu gust dulce, precum a florilor,
Jefuite subtil, deposedate de comori, printr-o zdrobire
A simțurilor, a orgoliilor, a viselor și-a speranțelor.
