Liniște

Am fost atât de ocupat
să mă ofilesc,
încât nu te-am văzut,
copacule, înverzind.
Iartă-mă.

Am rătăcit toată viața
printre vise înșelătoare,
încât n-am avut timp,
copacule, să trăiesc.

Oare ce căutam
cu atâta râvnă,
de nu vedeam că totul era aici,
copacule, sub umbra ta?

Am ajuns la sfârșit,
de ziduri să îmi zdrobesc
visele cu și despre mine,
și uite așa am reușit,
copacule, să iubesc și să trăiesc
sub umbra ta,
în liniște.