Sunt prins la mijloc
așa că te rog să mă scuzi
dacă încă nu știu încotro s-o iau din loc
fără ca tu, de lașitate, să mă acuzi.
Sunt prins la mijloc;
capul îmi vâjiie iar brațele-mi tremură;
nu îți mai simt dragostea deloc
și-ntreaga-mi ființă se cutremură.
Sunt prins la mijloc
între a ta iubire și a ta ură;
între pământ și aer, între apă și foc
văd cum viața mi se scurge picătură cu picătură.
Prins la mijloc
caut acum din starea asta să evadez.
Cine știe poate am noroc
orgoliul tău să-l înfrâng și iubirea noastră să o salvez.
Am un plan, așa că, prins la mijloc,
cu dragostea mea te împresor, ușor,
pe nesimțite, ca-ntr-un tainic joc,
și te cuprind și te arunc în cer, pe-un nor.
Ești prinsă, și tu acum, la mijloc,
între iubirea mea… și-un nor.
C-un zâmbet încerc să te provoc
și de iubirea-mi să te fac să-ți fie dor.
Alege tu încotro.
