Schimb întâmplător de priviri

Din partea cealaltă a sălii, îmi zâmbești.
Substanțele chimice declanșate vijelios
din focosul ochilor tăi,
printr-o privire fixată orgolios,
anunță inimii mele, viitoare vânătăi;
inimii mele, acoperită de straturi de regrete
și fac, cu siguranță, o reacție în lanț
cu dorințele mele… ce vor fi lovite de perete
și cu iubirile mele, neștiute… sau aruncate-n șanț.
Vârful săgeții tale, îmbibat cu otravă dulce,
mă străpunge și-mi separă trecutul de viitor
și mă face să-mi deschid ochii, în prezentul rece;
îmi descompune visul amăgitor,
răbdător,
în care, se făcea că eram iubit, ca un fel de recompensă
dată și cerută regulamentar, ca-ntr-un scenariu
numit de unii destin, ce n-are dispensă,
pentru vina imensă
de a visa și de a iubi contra normei, iluzoriul.
Îmi place otrava zâmbetului și privirii tale…
Tremur, și știu că trebuie să iau o decizie acum, pe loc.
Lucrurile sunt încurcate, și știu că nu mai există altă cale.
Să mă otrăvesc, acum, dacă vreau cu tine să mă prind în joc?
Plin de păcate și eu mă înarmez. Nu-ți pot rezista!
Doamne, ce plictiseală era când păcatul nu exista!
Îți zâmbesc înapoi.