După ce s-a odihnit
a șaptea zi – de la zidit,
în a doua săptămână,
din prima lună,
Dumnezeu ți-a desenat
ochi căprui de neuitat.
Ți-a pus gene lungi și dese,
din grădina cerului culese;
ți-a desenat sprâncene bogate
parcă din cozi de comete luate.
Ți-a pus zâmbet pe buze
ți-a dat vorbele – să m-amuze,
ți-a turnat alb de lapte pe chip,
și-așa, ca un tertip,
un… vino-ncoace,
care să mă provoace!
Acum, după ce te-am întâlnit
a nu-știu-câta-zi de la zidit
știu că El mi te-a urzit
doar pe tine, negreșit.
Mă ispitești cu un sărut.
Ah…dar vreau mai mult…
…mult mai mult!
Show Comments
