Când te-ai ridicat și ai plecat,
furișându-te de lângă mine,
te-am simțit și ți-am spus,
așa, direct, brutal ca-n Sexus,
că mi se cuvine
să pot avea,
să fie doar a mea,
urma ta
întipărită-n așternutul
rămas mut,
mirat
că ai plecat.
Surprinsă, dar zgârcită, te-ai limitat la un surâs.
Mai apoi ai izbucnit în hohote de râs
și te-ai transformat într-un bujor,
roș, înfocat… cuprins deja de dor
de mine și de așternutul
rămas mut,
mirat
că ai plecat.
M-ai sărutat pe buze, apăsat,
apoi mai lăsat.
Acum, îmi plimb palmele
să-ți simt urmele.
Inspir profund,
iau aer și mă cufund
în schița ta de femeie,
ce mi-ai lăsat-o vie, mie,
întipărită-n așternutul
rămas mut,
mirat
că ai plecat.
Show Comments
