Te construiesc din zapadă …

Te refac din zăpadă
așa cum arătai înainte de-a pleca
și de-a mă lăsa pradă lumii.
Construiesc din zăpadă
ochii tăi, părul tău și gura ta.
Îți fac buzele țuguiate
ca-ntr-un sărut… înghețat și misterios.
Pun un pic de gheață în privirea ta
pentru că acum ești… o fată de zapadă.
Poate nu-ți vine să crezi dar…
nasul, ți-l fac dintr-un morcov.
Acum ești inabordabilă dar… comestibilă!
Cel mai mult îmi place să-ți modelez
linia gâtului, coapsele și, daaa… sânii!
Wow… parcă visez!
Acum chiar îmi placi mai mult decât atunci,
pentru că acum… taci.
Taci și mă lași și pe mine să-ți spun
că și eu țin la tine… așa cum știu.
Acum te modelez din zăpada pufoasă
și acum vei fi cum vreau eu să fii.
Ha, ha, ha, nu te vei putea împotrivi.
Asta este răzbunarea mea!
E frig și bate vântul dar tu, fata de zăpadă
rămâi neschimbată în vijelia de-afară.
Mă mai uit de după perdea,
din când în când, pe geam la tine,
ascuns în căldura din casă.
Dar după un timp, în care ai rămas cum am vrut eu,
dar inghețată…
frigul se domolește și apare soarele.
Constat… că soarele e de partea ta!
Topește din tine și din voința mea
care se topește și ea.
Nu te mai văd și poate e mai bine
să las răzbunarea și să pornesc
pe drum înspre tine.