Iubito, când ai chef de mine
mă strigi într-un anumit fel.
Eu, prostit, privesc înspre tine
și ca vrăjit, răspund la apel.
Mă ademenești să te plac,
să mă joc, să pornesc la atac
în încleștarea ce-o pregătești în iatac.
Te ascunzi, misterios, sub cearceaf.
Mă strigi din nou să te caut,
și mă simt hoț, părtaș la un mare jaf,
când bag mâna-n așternut, încet, ușor, precaut.
Dau să te prind, dar scapi, sari din pat.
Întinzi mâna spre mine, râzi calculat,
și toate ha-ha-ha-urile tale, de-acum, m-au înflăcărat.
Păstrăm distanță și nu ne scăpăm din priviri.
Ne învârtim în cerc zâmbind complice,
gândindu-ne la plăcute striviri, potriviri și istoviri
ce înhățarea prăzii cu siguranță o să le implice.
De-acum aștepți din moment în moment să te prind.
Nu-mi place să văd prada prea mult suferind,
așa că, dintr-un salt, ființa-ți cu inima-mi ți-o cuprind.
Haț!
