Am stat iubito – o viață – ascuns,
nevrând să mă-ntâlnesc
cu fricile și angoasele mele.
Așa că, de vise m-am lăsat pătruns,
să nu înnebunesc,
căutându-ți, prin mulțime, urmele.

Am rămas blocat în visare,
cu sufletul exaltat,
căutându-te mereu și mereu.
Oare-i drept ca senzația de predestinare
să fie, parcă, ceva preinstalat
fără acordul meu?

iubiri, lovee jumping, neliniști

Tagged in:

, , , , , , , , ,