Te privesc – prostit,
de parcă aș fi îndrăgostit
de-o operă de artă
creată vie,
revelată mie,
de un zeu – neștiut,
ce te-a făcut
din lut și speranțe
peste care a adăugat câteva nuanțe –
să te descopăr de fiecare dată,
dar pe de-a întregul… niciodată,
să mă facă curios, să mă-ntorc și mâine
să caut, în tine, nuanțele divine.
Îmi place jocul ăsta: pare un leac pentru plictis,
un fel de bilet spre paradis!
Show Comments
