Te simt liniștită în brațele mele
Și mi-e ciudă că nu am puterea
Să-ți pot dărui de pe cerul meu, stele…
Să te ascund sub ele, să fii doar a mea.
Te miști și răsuflarea-ți este agitată.
Mă strângi spre tine.
Mă strigi pe nume.. așa, deodată.
Apoi te liniștești. Totul e bine.
Adormi înapoi. Nu mai ești încordată.
Îți mângâi părul răvășit
Și te strâng la piept ca și cum niciodată
N-aș vrea să fiu de tine despărțit.
Adormită, așa, te-aș așeza pe flori
Și-aș sta să-ți veghez somnul.
Ah! Mă cuprind fiori
Căci din clipa când ai adormit… îți duc dorul!
