Mă întreb: oare cum puteai…
preschimba norii amenințători în zi însorită?
Și oare cum de știai…
să-mi oblojești inima ori de câte ori era rănită?
Și cum de mă salvai…
ori de câte ori eram înecat sub potopul norilor?
Oare ce curaj aveai…
să te lupți si să alungi demonul îndoielilor?
Destinul vieților noastre îl refăceai…
atunci când se îndrepta către-o cale înfundată.
Pentru că mă iubeai…
foloseai elixirul dragostei, de fiecare dată.
Hm, câtă putere într-o fată!
