Tânjeam. Tânjeam după tine.
Cât îmi lipseai! Încet, muream
când nu erai
prin mine, cu mine, în mine!
Îmi lipseai în fiece secundă,
ce se spărgea-ntr-o clipă!… în milioane de clipe…
și-n fiecare milionime de clipă,
ce se transforma deodată! într-un miliard de pulsații…
și-n fiecare miliardime de pulsație,
ce se metamorfoza-ntr-o trăire,
și-n fiecare trăire,
ce avea milă și mă reînvia, mereu și mereu,
atunci când tâjeam să te simt din nou
prin mine în tine, cu mine prin tine, în mine cu tine.
Tânjirea-mi e dovadă că n-am încetat să te iubesc.
Așa că tânjesc, tânjesc
nu ca să mor ci ca să trăiesc.
